Poruncile sufletului...

Kadebostany - Castle in the Snow 

 vampireseviyorum.wordpress.com

 Viața pe un peron ~ Octavian Paler

         „Am și un decalog aici. Eu l-am scris și tot eu l-am atârnat pe peretele sălii de așteptare. Cum ridic ochii, îl văd. Și de fiecare dată îmi repet una din cele  zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă conving s-o urmez.

            Iată-le cum sună:

Prima poruncă: Să aștepți oricât.

A doua poruncă: Să aștepți orice. 

A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.

A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist.

A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

Misterul de nedescifrat al ființei umane...

 Valsul fluturilor - Eugen Doga

                                                                               id.hrhwalls.com

 Flori pentru Algernon ~ Daniel Keyes

 „Inteligența este unul din cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori căutarea cunoașterii alungă căutarea dragostei.”

„Aici, în universitatea voastră, inteligența, educația, cunoașterea au devenit idolii importanți. Dar știu bine că toți ați pierdut din vedere un lucru: inteligența și educația care n-au fost temperate de afecțiunea umană nu fac nici cît o ceapă degerată.”

„Sînt acum pe o scară rulantă care coboară. Dacă stau pe loc voi ajunge sigur jos, dar dacă aș fugi pe trepte în sus poate că aș putea rămîne măcar la nivelul actual. Important este să continuu să merg în sus, indiferent de ce se întîmplă.”

Inteligența - miracolul neprețuit al vieții sau doar o iluzie?...

         

          Astăzi am ales să vă prezint o carte ce mi-a fost recomandată recent de o bună prietenă. Este vorba despre romanul „Flori pentru Algernon”, scris de către Daniel Keyes, care aduce în atenția cititorilor povestea surprinzătoare de viață a lui Charlie, un tânăr cu probleme mintale serioase și cu un nivel de inteligență extrem de scăzut. Acesta este și motivul pentru care cartea începe cu câteva date oferite chiar de actantul principal într-un jurnal experimental, presărat pretutindeni cu greșeli de scriere și de exprimare. 

            Dornic să cunoască mai mult, în ciuda întârzierii sale mentale, Charlie este ales să ia parte la un experiment cu totul inedit în lumea științei moderne. Un grup alcătuit din chirurgi profesioniști îi propune să participe la un proiect științific, bazat pe o intervenție chirurgicală destul de complicată, menită să îi sporească gradul de inteligență actual și să îl transforme într-unul din cei mai erudiți oameni de pe glob. Tehnica fusese testată doar o singură dată pe un șoarece numit Algernon, fiind un mare succes în domeniul medicinii. 

            Astfel, operația este înfăptuită, iar rezultatele nu întârzie să apară, căci Charlie devine, în scurt timp, un adevărat geniu, cu o capacitate remarcabilă de memorare și de înțelegere. În doar câteva luni, acesta reușește să învețe mai multe limbi străine și citește o mulțime de cărți, care îi dezvoltă considerabil intelectul. 

             Totodată, experimentează lucruri noi, descoperind altfel viața, prilej cu care ne destăinuie și câteva pasaje din copilăria sa, pe care o rememorează cu înfiorare în jurnalul experimental pe care continuă să-l scrie. În acest mod, el se apropie din ce în ce mai mult de Algernon, iar între cei doi se leagă o frumoasă relație de prietenie. 

           Finalul, însă, este unul tragic, dar pe acesta am să vă las să-l descoperiți singuri...Vă asigur că merită citit!

Negarea trecutului să fie oare soluția? Voi ce credeți?...

Johannes Brahms - Hungarian Dance No. 5

                                                               

                                                                         wallpapere.org

  Negru și Roșu ~ Ioan T. Morar

            „Nu poți să avansezi dacă nu ai visat să avansezi.”

        „Poate că poeziile lui erau bune, nu mai ținea minte niciuna, dar și dacă nu erau bune, conțineau ceva din trăirile lui. Era inspirația lui sau ceea ce credea el că e inspirație. Momentul acela în care cuvintele par să se supună și mersul lumii se lasă fotografiat în câteva rânduri, răspândindu-se în sunetul misterios al rimelor.”

         „Identitatea mea de țigan s-a trezit, dar nu s-a dezmorțit încă, e atrofiată. Geamănul Negru, țiganul, încearcă să se împace cu geamănul Roșu, ofițerul. E mai greu decât îți imaginezi.”

       „Ei, asta e, am ajuns și eu aici, se bat rațiunea și pasiunea, din asta trăiesc toate cărțile bune.” 

       

Ce ați alege: faima sau stima de sine?...

„Negru și Roșu”

de Ioan T. Morar

 

              Romanul surprinde povestea de viață surprinzătoare a lui Georgian Nicolau, un tânăr promițător, elev fruntaș al Liceului Militar din Câmpina. Admirat de colegi și apreciat de profesori, acesta își dorește cu ardoare o carieră de ofițer, care l-ar ajuta să se desprindă de trecutul său întunecat, de colonia de țigani în care se născuse și de casa mizeră în care au rămas mama și frații săi. Nimeni nu-i cunoaște secretul și nici nu-l poate bănui, căci Georgian are tenul deschis la culoare și ochii albaștri, inventând, în același timp, un trecut glorios al familiei sale „românești”. 

             Astfel , visul i se îndeplinește; el reușește să își termine studiile superioare, urcă pe scara ierarhică, participă la cucerirea Odessei în perioada războiului și ajunge chiar un apropiat al idolului său, mareșalul Antonescu. Însă trecutul pe care s-a străduit atât de mult să îl ascundă îl ajunge din urmă când mama și surorile sale sunt deportate în Transnistria, împreună cu mulți alți țigani, din ordinul mareșalului. Atunci, Georgian va trebui să ia o decizie, iar viața lui își va schimba cursul odată cu istoria.

Restul?...E un mister pe care vă las să-l descoperiți singuri!

Vă asigur că nu veți regreta!

Sentimentul prețios al existenței...

J. S. Bach - Cello Suites 

Steluţe în genele ei 

 

                                                             de Mircea Cărtărescu

 
                            
Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moşului, erau...
erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor:
erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiinţate
mergeau toate pe patru roate
şi erau steluţe în genele ei.

Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
aşa că nu mai ştiu ce spunea.
Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea
şi ningea şi erau... da... da, dragii moşului...

Eu eram copil, ea era o copilă
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
şi erau steluţe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în "Poeme de-amor", precum ştii

dar lăsaţi-o baltă, copii:
erau steluţe în genele ei.
CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe
În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui să se încheie
dar nu înainte de-a va da o cheie
a-ntregii întâmplări:
Ea e o fata de peste blocuri şi mări
acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanţă.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt steluţe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei.
Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului.

---

Picături prețioase din învățăturile latinești...

             

               Astăzi am avut șansa să redescopăr tainele ascunse ale culturii latine, cu ajutorul unor proverbe și maxime impresionante, ce mi-au dezvăluit înțelepciunea surprinzătoare a anticilor, atât de fascinați de filosofia lumii și de condiția omului, în raport cu existența sa perisabilă. De aceea, am ales câteva citate din operele unor oratori latini consacrați pentru a împărtăși cu voi o parte din gândurile lor deosebit de profunde.

• „Amicus est tamquam alter idem” ~ „Prietenul este ca și un al doilea eu.” (Cicero, De amicitia)
• „Animae dimidium meae amicus est.” ~ „Prietenul este jumătatea sufletului meu” (Horatius, Odae)
• „Mortem pro patria praeclaram fateor.” ~ „Mărturisesc că moartea pentru patrie este sublimă.” (Titus Livius, Ab Urbe Condita)
• „Breve tempus aetatis satis est longum, ad bene honesteque vivendum” ~ „Durata vieții, deși scurtă, este totuși destul de lungă ca s-o trăim corect și cinstit.” (Cicero, De senectute)
• „Magnum timoris remedium clementia est.” ~ „Blândețea este cel mai bun remediu împotriva fricii.” (Seneca, Octavia)
• „Ira furor brevis est; animum rege, qui nisi paret, imperat.” ~  „Mânia este o nebunie de scurtă durată; stăpânește-ți mânia, căci, dacă nu este ținută în frâu, ea îți poruncește.” (Horatius, Epistulae)

Melodia suavă a existenței...

Franz Liszt - Sueño de amor

„Viața este o partitură pe care fiecare o cântă în felul său. Important este să cunoști notele: demnitate, dreptate, respect.”

(Rita Drumeș)

                                                                   deeacalinescu.wordpress.com

Taina magică a unei clipe...

Joseph Haydn - Symphony No. 45

           ,,Chiar dacă ești pe drumul cel bun, vei fi călcat dacă stai pe loc.”

(Will Rogers)

                                                         www.pozewallpaper.com

                  Astăzi am întâlnit întâmplător acest citat și m-am gândit că ar fi interesant să vi-l împărtășesc și vouă pentru a putea reflecta asupra lui. Pe mine una, mă duce cu gândul la viitor, la imprevizibil, la tot ceea ce ține de viață, de destin, de alegerile pe care le facem de-a lungul timpului. Este vorba despre felul în care gândim, în care percepem lumea, despre aspirațiile și ambițiile fiecăruia dintre noi, fapt ce ar trebui să ne îndemne să deschidem larg ochii, să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne atinge scopurile, pentru a ne împlini visurile. 

                Să nu ezităm, să nu stăm pe loc, să ne spunem părerea!...Doar astfel vom reuși să învingem în lupta cu obstacolele vieții, vom putea să ne afirmăm ca persoane, să ieșim din mulțime. Nu este bine să stăm pe loc, ci să înaintăm, să ne lărgim orizonturile, să căutăm necunoscutul, să aspirăm la mai mult de la noi înșine...Deci...Hai să fim diferiți!