Splendoarea adevărului și a credinței...

Codul lui Da Vinci ~ Dan Brown 

„Învăţarea adevărului a devenit dragostea vieţii mele.”

„Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce crezi.”

„Iertarea este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. ”

Frământările unei existențe confuze...

Impossible - James Arthur                              

 

Întrebare

(Radu Gyr)

  

  Adâncă-i noaptea, orele profunde...
Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum
și-ntreb în șoaptă fiece volum:
-Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum.

Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace.
Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface...

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
și-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu ești? Și umbra spune: -Sânt.

Fascinația iubirii nocturne...

          Știu că până acum v-am adus în atenție gânduri înțelepte, citate, păreri și capodopere literare ale unor personalități culturale consacrate, însă astăzi m-am gândit să împărtășesc cu voi o poezie, compusă împreună cu o colegă, în spiritul inconfundabil al romantismului.  Sper să vă placă! 

Christina Perri - A Thousand Years  

Idilă nocturnă...

Blândele raze-ale lunii sfioase și străvezii

Se revarsă peste lacul cu reflexii argintii.

Luciul apei cristaline îmbia-ne-va c-un cânt,

Iară codrul adormit ne-o șopti un lin descânt...

Stelele scăpărătoare se-odihnesc acum pe cer,

Întunericul s-arată mândru ca un giuvaer

Fluturii nopții se joacă, împletindu-ni-se-n păr

Și pe chipul ei străluce veșnicul meu tainic dor...

Cuprinzând adânc în brațe-mi trupul său firav, plăpând,

Totu-n jur căzu-n tăcere, numai ea ușor gemând...

Cu-a mea sărutare dulce, mâna să-i împodobesc,

Sub a nopții-împărăție, să-i șoptesc lin: „Te iubesc...”

 

Filosofia miraculoasă a dragostei...

 Shawn Mendes - Stitches

 (Octavian Paler, Viața pe un peron)

                  „Or, pierderea dragostei este (...) răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniștiți fără dragoste. Și parcă numai eu am aflat că între Dumnezeu și dragoste e o prăpastie? Important nu e să-l găsești pe Dumnezeu, chiar crezând în el, ci să-l cauți. În clipa în care îți spui că l-ai găsit, de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna. Nu există un mod mai sigur de a-l omorî, decât de a-i da un chip și de a spune: iată-l în fața mea. În vreme ce cu dragostea lucrurile stau tocmai invers. N-o ai decât dacă ai norocul s-o întâlnești. Strângând în brațe aerul, reușești cel mult să te sugrumi.”