Negarea trecutului să fie oare soluția? Voi ce credeți?...

Johannes Brahms - Hungarian Dance No. 5

                                                               

                                                                         wallpapere.org

  Negru și Roșu ~ Ioan T. Morar

            „Nu poți să avansezi dacă nu ai visat să avansezi.”

        „Poate că poeziile lui erau bune, nu mai ținea minte niciuna, dar și dacă nu erau bune, conțineau ceva din trăirile lui. Era inspirația lui sau ceea ce credea el că e inspirație. Momentul acela în care cuvintele par să se supună și mersul lumii se lasă fotografiat în câteva rânduri, răspândindu-se în sunetul misterios al rimelor.”

         „Identitatea mea de țigan s-a trezit, dar nu s-a dezmorțit încă, e atrofiată. Geamănul Negru, țiganul, încearcă să se împace cu geamănul Roșu, ofițerul. E mai greu decât îți imaginezi.”

       „Ei, asta e, am ajuns și eu aici, se bat rațiunea și pasiunea, din asta trăiesc toate cărțile bune.” 

       

Ce ați alege: faima sau stima de sine?...

„Negru și Roșu”

de Ioan T. Morar

 

              Romanul surprinde povestea de viață surprinzătoare a lui Georgian Nicolau, un tânăr promițător, elev fruntaș al Liceului Militar din Câmpina. Admirat de colegi și apreciat de profesori, acesta își dorește cu ardoare o carieră de ofițer, care l-ar ajuta să se desprindă de trecutul său întunecat, de colonia de țigani în care se născuse și de casa mizeră în care au rămas mama și frații săi. Nimeni nu-i cunoaște secretul și nici nu-l poate bănui, căci Georgian are tenul deschis la culoare și ochii albaștri, inventând, în același timp, un trecut glorios al familiei sale „românești”. 

             Astfel , visul i se îndeplinește; el reușește să își termine studiile superioare, urcă pe scara ierarhică, participă la cucerirea Odessei în perioada războiului și ajunge chiar un apropiat al idolului său, mareșalul Antonescu. Însă trecutul pe care s-a străduit atât de mult să îl ascundă îl ajunge din urmă când mama și surorile sale sunt deportate în Transnistria, împreună cu mulți alți țigani, din ordinul mareșalului. Atunci, Georgian va trebui să ia o decizie, iar viața lui își va schimba cursul odată cu istoria.

Restul?...E un mister pe care vă las să-l descoperiți singuri!

Vă asigur că nu veți regreta!

Sentimentul prețios al existenței...

J. S. Bach - Cello Suites 

Steluţe în genele ei 

 

                                                             de Mircea Cărtărescu

 
                            
Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moşului, erau...
erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor:
erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiinţate
mergeau toate pe patru roate
şi erau steluţe în genele ei.

Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
aşa că nu mai ştiu ce spunea.
Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea
şi ningea şi erau... da... da, dragii moşului...

Eu eram copil, ea era o copilă
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
şi erau steluţe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în "Poeme de-amor", precum ştii

dar lăsaţi-o baltă, copii:
erau steluţe în genele ei.
CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe
În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui să se încheie
dar nu înainte de-a va da o cheie
a-ntregii întâmplări:
Ea e o fata de peste blocuri şi mări
acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanţă.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt steluţe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei.
Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului.

---

Picături prețioase din învățăturile latinești...

             

               Astăzi am avut șansa să redescopăr tainele ascunse ale culturii latine, cu ajutorul unor proverbe și maxime impresionante, ce mi-au dezvăluit înțelepciunea surprinzătoare a anticilor, atât de fascinați de filosofia lumii și de condiția omului, în raport cu existența sa perisabilă. De aceea, am ales câteva citate din operele unor oratori latini consacrați pentru a împărtăși cu voi o parte din gândurile lor deosebit de profunde.

• „Amicus est tamquam alter idem” ~ „Prietenul este ca și un al doilea eu.” (Cicero, De amicitia)
• „Animae dimidium meae amicus est.” ~ „Prietenul este jumătatea sufletului meu” (Horatius, Odae)
• „Mortem pro patria praeclaram fateor.” ~ „Mărturisesc că moartea pentru patrie este sublimă.” (Titus Livius, Ab Urbe Condita)
• „Breve tempus aetatis satis est longum, ad bene honesteque vivendum” ~ „Durata vieții, deși scurtă, este totuși destul de lungă ca s-o trăim corect și cinstit.” (Cicero, De senectute)
• „Magnum timoris remedium clementia est.” ~ „Blândețea este cel mai bun remediu împotriva fricii.” (Seneca, Octavia)
• „Ira furor brevis est; animum rege, qui nisi paret, imperat.” ~  „Mânia este o nebunie de scurtă durată; stăpânește-ți mânia, căci, dacă nu este ținută în frâu, ea îți poruncește.” (Horatius, Epistulae)

Melodia suavă a existenței...

Franz Liszt - Sueño de amor

„Viața este o partitură pe care fiecare o cântă în felul său. Important este să cunoști notele: demnitate, dreptate, respect.”

(Rita Drumeș)

                                                                   deeacalinescu.wordpress.com

Taina magică a unei clipe...

Joseph Haydn - Symphony No. 45

           ,,Chiar dacă ești pe drumul cel bun, vei fi călcat dacă stai pe loc.”

(Will Rogers)

                                                         www.pozewallpaper.com

                  Astăzi am întâlnit întâmplător acest citat și m-am gândit că ar fi interesant să vi-l împărtășesc și vouă pentru a putea reflecta asupra lui. Pe mine una, mă duce cu gândul la viitor, la imprevizibil, la tot ceea ce ține de viață, de destin, de alegerile pe care le facem de-a lungul timpului. Este vorba despre felul în care gândim, în care percepem lumea, despre aspirațiile și ambițiile fiecăruia dintre noi, fapt ce ar trebui să ne îndemne să deschidem larg ochii, să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne atinge scopurile, pentru a ne împlini visurile. 

                Să nu ezităm, să nu stăm pe loc, să ne spunem părerea!...Doar astfel vom reuși să învingem în lupta cu obstacolele vieții, vom putea să ne afirmăm ca persoane, să ieșim din mulțime. Nu este bine să stăm pe loc, ci să înaintăm, să ne lărgim orizonturile, să căutăm necunoscutul, să aspirăm la mai mult de la noi înșine...Deci...Hai să fim diferiți!

Gânduri nostalgice...

 Lost Frequencies feat Janieck Devy - Reality   

www.tablouri-de-vis.ro

Ioana Pârvulescu - Viitorul începe luni

             „Am observat și eu că oamenii îi iubesc cu mult mai mult pe cei cărora le-au făcut ei un bine decât pe cei care le-au făcut lor bine. Cei dintâi îi fac să se simtă creditori, ceilalți îi fac să se simtă datori, și  nimănui nu-i plac datoriile. Numai oamenii cu o inimă foarte inteligentă îi pot iubi cu adevărat pe cei cărora le sunt datori.”

            „Unui vis nu i te poți împotrivi. Visul e echivoc. Înoți în apele lui și apele lui înoată înlăuntrul tău. Îl iei cu tine și te ia cu el, ca o trăsură în care avansezi tu și care, totodată, aleargă ea în tine.”

            „Dragostea la copii nu e joacă și e întotdeauna de o intensitate și o generozitate pe care oamenii mari n-o ating. Fie că e dragostea pentru o ființă, om sau animal sau plantă, fie pentru un loc sau un lucru neînsemnat. Copiii dau și nu cer nimic în schimb, nu cântăresc și nu judecă. Te așteaptă oricât. Uneori suferă câinește, dar nu se răzbună, când dau greș.”