Stelele unui suflet singuratic...

---

Stelelor

                                                    de Lucian Blaga

 

               Vincent Van Gogh - Noapte înstelată

                                                                 
C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu - unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.

Umbra înfricată a dragostei...

Nocturne ~ Fr. Chopin

corinazone.blogspot.com

 „În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.”

 (Invitație la vals, Mihail Drumeș)

Revelația misterului pierdut...

 Patul lui Procust ~ Camil Petrescu

                                                                                                                 www.vinsieu.ro

„Sufletul omenesc este alcătuit în afară de instincte şi dintr-o funcţie creatoare de iluzii, despre care nu poţi să ştii când devin autosugestii şi orice sinceritate trebuie suspectată numai cu măsură.”

„Lucrurile frumoase sunt puţine... dacă le laşi fără răspuns e păcat.”

„Existenţa lui Dumnezeu nu se poate dovedi şi e păcat să cauţi s-o explici cuiva. Crezi numai... şi afirmi.”

Esența ermetică a existenței...

Beethoven - Silencio 

Astăzi am ales să vă împărtășesc una dintre fascinantele creații lirice ale unui valoros scriitor român, Ion Barbu, care a impresionat cititorii de-a lungul timpului prin ermetismul limbajului său poetic, prin simbolurile profunde și expresivitatea sa inconfundabilă. Lectura unor astfel de capodopere este destul de solicitantă, însă vă asigur că merită, deoarece mesajul este incitant, încărcat de sensibilitate, oferind posibilitatea unei interpretări vaste și creative. Sper să vă placă!

Banchizele

                                       de Ion Barbu 

                                                                                                        www.interferente.ro

Din aspra contpire a gerului polar

Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, 

Sinteze transparente de străluciri avide 

Zbucnesc din somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide

Tot darul unui soare roșiatec și avar,

Apoi, de-a lungul nopții, tot aurul stelar

Și toată înflorirea reflexelor fluide.

 Iar cînd tîrziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir

Au strîns în năvi de gheață un fabulos Ofir, 

Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-și întrunească ascunsele comori,

Și peste mări de umbră și liniște aruncă

Efluviile unor neprihănite zori.