vineri, 6 mai 2016

Esența ermetică a existenței...

Beethoven - Silencio 

Astăzi am ales să vă împărtășesc una dintre fascinantele creații lirice ale unui valoros scriitor român, Ion Barbu, care a impresionat cititorii de-a lungul timpului prin ermetismul limbajului său poetic, prin simbolurile profunde și expresivitatea sa inconfundabilă. Lectura unor astfel de capodopere este destul de solicitantă, însă vă asigur că merită, deoarece mesajul este incitant, încărcat de sensibilitate, oferind posibilitatea unei interpretări vaste și creative. Sper să vă placă!

Banchizele

                                       de Ion Barbu 
                                                                                                        www.interferente.ro

Din aspra contpire a gerului polar
Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, 
Sinteze transparente de străluciri avide 
Zbucnesc din somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roșiatec și avar,
Apoi, de-a lungul nopții, tot aurul stelar
Și toată înflorirea reflexelor fluide.

 Iar cînd tîrziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir
Au strîns în năvi de gheață un fabulos Ofir, 
Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-și întrunească ascunsele comori,
Și peste mări de umbră și liniște aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu