De data aceasta, am ales să vă aduc în atenție un roman captivant scris de către E. Lockhart, intitulat Mincinoșii. Cartea mi-a fost recomandată în nenumărate rânduri de diferite persoane, așa că m-am gândit să vă împărtășesc și vouă câteva episoade relatate acolo sau chiar niște impresii pe care acest roman mi le-a creat.
Subiectul dezvăluie destinul surprinzător al unei familii vechi, cu o istorie impresionantă, renumite pentru educația exemplară și înfățișarea plăcută a membrilor ei. Aceștia obișnuiau să își petreacă verile alături de bunici pe o insulă privată numită Beechwood, unde copiii se puteau relaxa și distra mai mult timp împreună. Într-un an, însă, una dintre fetele bătrânului Harris Sinclair l-a adus pe insulă și pe nepotul logodnicului său, pentru a se juca împreună cu ceilalți copii ai familiei. Astfel, s-a format o frumoasă prietenie, motiv pentru care băiatul, pe nume Gat, a continuat să viziteze insula în fiecare vară.
Cei mai mari dintre moștenitorii Sinclair (Cadence, Johnny și Mirren) s-au atașat atât de mult de noul sosit, încât toți 4 au format un grup numit Mincinoșii. În ciuda trecerii timpului, aceștia au rămas uniți și au continuat să petreacă clipe de neuitat împreună, distrându-se în tot felul de moduri. Ajunși la vârsta adolescenței, însă, o poveste de dragoste începe să se înfiripe între doi dintre ei (Cadence și Gat), fapt ce nu-i creează o prea mare satisfacție bunicului și celorlalți membri ai familiei.
Evenimentele sunt întrerupte de un „accident'' subit suferit de Cadence, care a dus la pierderea parțială a memoriei acesteia, cauzându-i tot felul de migrene, ce o împiedicau să mai viziteze insula în perioada verii. Când se întoarce pe Beechwood, însă, totul părea schimbat. Casa cea veche a familiei fusese renovată, bunica sa decedase, iar ceilalți se certau mai mereu pe moștenirea ce avea să le fie oferită. Nu mai vorbim de faptul că nimeni nu voia să o ajute să-și amintească momentele dinaintea accidentului sau, mai exact, ceea ce a dus la declanșarea acestuia.
Astfel, lucrurile iau o întorsătură foarte ciudată...Se spun tot felul de minciuni, se păstrează secrete, se ascund aspecte importante ale vieții familiei...totul, pentru ca, în final, să se descopere durerosul adevăr din spatele poveștii...acela că, în urmă cu ceva timp, la casa Sinclair avusese loc un incendiu (pus la cale de către Mincinoși, din pricina neînțelegerilor apărute în familie), care provocase o mare tragedie...PE ACEASTA, ÎNSĂ, VĂ LAS SĂ O DESCOPERIȚI SINGURI...Vă asigur că nu veți regreta!
Citește Mincinoșii. Și dacă te întreabă cineva cum se sfârșește, minte, pur și simplu!
Evenimentele sunt întrerupte de un „accident'' subit suferit de Cadence, care a dus la pierderea parțială a memoriei acesteia, cauzându-i tot felul de migrene, ce o împiedicau să mai viziteze insula în perioada verii. Când se întoarce pe Beechwood, însă, totul părea schimbat. Casa cea veche a familiei fusese renovată, bunica sa decedase, iar ceilalți se certau mai mereu pe moștenirea ce avea să le fie oferită. Nu mai vorbim de faptul că nimeni nu voia să o ajute să-și amintească momentele dinaintea accidentului sau, mai exact, ceea ce a dus la declanșarea acestuia.
Cu ajutorul unor simple cuvinte, M. Eminescu reușește să arate lumii
importanța nemărginită pe care lucrurile mărunte o au în viața
noastră, semnificația profundă ascunsă în spatele anumitor gesturi, fie
ele cât de mici. 
Astfel, am ajuns la concluzia că nimeni și nimic nu
trebuie ignorat, că fiecare dintre noi poate schimba ceva, că orice
lucru are importanța sa, că ar fi bine să încercăm (măcar din când în
când) să spargem barierele cotidianului și să privim ceea ce ne
înconjoară. 
Doar așa, vom putea observa frumusețea infinită a lumii; ne
vom putea bucura de sinceritatea unui zâmbet copilăresc, de gingășia
unei priviri, de parfumul îmbietor al florilor, de armonia unei melodii,
de un apus de soare, de jocul fascinant al fulgilor de nea care plutesc
în aer, de splendoarea stropilor de ploaie ce cad pe pământ, de
dulceața clipelor petrecute în compania celor dragi. Dacă reușim toate
acestea, putem spune cu adevărat că am învățat să trăim...
Astăzi am decis să vă prezint o carte pe care tocmai am terminat-o de citit. Am primit-o în dar de la o prietenă bună și mă gândeam că ar fi interesant să v-o recomand și vouă. Romanul despre care vă vorbesc este scris de către Agatha Christie și se numește ,,Cadavrul din bibliotecă"...știu ce veți crede....titlul pare macabru, însă nu asta este ceea ce contează. Eu îl consider destul de incitant, motiv pentru care am căutat să încep lectura cât de repede posibil. 
Cadavrul despre care se vorbește în roman este chiar cel al tinerei domnișoare îndrăgite de bătrânul Jefferson, care intenționa să-i lase moștenire 50.000 de lire din averea sa...un motiv destul de puternic pentru a săvârși o crimă, nu credeți? Astfel, sunt urmăriți suspecții, sunt descrise viețile lor, se creează suspiciuni, apar controverse...totul în încercarea de a descoperi făptașul. Nimeni nu reușește, însă, să-și dea seama de adevăr, cu excepția unei singure persoane...o doamnă vârstnică ce ,,cunoștea foarte bine natura umană" și făcea uneori pe detectivul, reușind adesea să rezolve cazul înaintea poliției. Numele ei era Miss Marple.
