Redescoperirea frumuseții lucrurilor mărunte...

,,Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul."

 (Mihai Eminescu)

La ce vă duce cu gândul acest citat? Ce stări vă induce? Cum vă face să vă simțiți?

                 Dacă mă întrebați pe mine, aceste câteva vorbe ale marelui nostru poet național ne dezvăluie un adevăr măreț, cu o puternică valoare emoțională. Cu ajutorul unor simple cuvinte, M. Eminescu reușește să arate lumii importanța nemărginită pe care  lucrurile mărunte o au în viața noastră, semnificația profundă ascunsă în spatele anumitor gesturi, fie ele cât de mici.

         Acest fapt mă face să mă gândesc la frumusețea permanentă ce ne înconjoară, ce ne însoțește pretutindeni, dar pe care, din păcate, nu avem curajul de a o observa din pricina lipsei timpului, a problemelor cu care ne confruntăm adesea sau, de ce nu, a stresului care amenință să pună stăpânire pe întreaga noastră ființă. Ademeniți în capcana timpului (aș putea spune chiar a maturizării), uităm să ne bucurăm de plăcerile vieții, să apreciem persoanele care ne sunt alături, uităm să prețuim ceea ce avem acum, în prezent...pe scurt...uităm să trăim cu adevărat.  

                    Astfel, am ajuns la concluzia că nimeni și nimic nu trebuie ignorat, că fiecare dintre noi poate schimba ceva, că orice lucru are importanța sa, că ar fi bine să încercăm (măcar din când în când) să spargem barierele cotidianului și să privim ceea ce ne înconjoară.

             Doar așa, vom putea observa frumusețea infinită a lumii; ne vom putea bucura de sinceritatea unui zâmbet copilăresc, de gingășia unei priviri, de parfumul îmbietor al florilor, de armonia unei melodii, de un apus de soare, de jocul fascinant al fulgilor de nea care plutesc în aer, de splendoarea stropilor de ploaie ce cad pe pământ, de dulceața clipelor petrecute în compania celor dragi. Dacă reușim toate acestea, putem spune cu adevărat că am învățat să trăim...

             În susținerea ideii mele, am găsit un citat care, cred eu, surprinde cel mai bine ceea ce am dorit de fapt să exprim:  

,,Totul se găsește în puțin. Copilul e mic, dar include în el omul, creierul e strâmt, dar adăpostește gândirea, ochiul nu e decât un punct, dar îmbrățișează spațiul." 

(Alexandre Dumas - fiul)