,,Mulți
oameni sunt surzi la strigătul vieții, iar alții aud strigătul și nu
fac nimic, ceea ce este și mai grav." (Marian Rujoiu)
Mulți dintre noi nu observă ce se întâmplă în jurul lor, cât de multe nedreptăți se petrec în această lume, sau, pur și simplu, rămân indiferenți în fața adevăratelor probleme cu care se confruntă. Toate aceste rețineri, precum și atitudinea pasivă pe care o adoptă de fiecare dată când sunt puși față în față cu destinul, le întunecă modul de a gândi, le umbrește conștiința. De aceea, este bine să deschidem larg ochii, să nu ne lăsăm influențați de nimeni și de nimic, să rămânem noi înșine până la capăt, să învățăm să apreciem viața și să nu ne lăsăm ademeniți în capcana orgoliului, a vanității...pe scurt, să învățăm să fim oameni! În acest sens, am ales unul dintre citatele pe care le-am extras dintr-o carte profundă, cu un subiect sensibil, dar trist, în același timp:
,,Sărmane creaturi! Dacă e o greşeală a le iubi, e bine cel puţin a
le compătimi. Compătimiţi pe orbul care nu a văzut niciodată lumina zilei, pe
surdul care nu a auzit niciodată acordurile naturii, pe mutul care nu a putut
niciodată să-şi exprime prin viu grai gândurile, şi, sub un fals pretext al
pudorii, nu compătimiţi această orbire a lumii, această surzenie a sufletului,
acest mutism al conştiintei care duc la nebunie pe nefericita îndurerată şi
care, fără voia ei, o fac incapabilă să vadă binele, să audă vocea Domnului şi
să rostească limba curată a dragostei şi credinţei."
(Alexandre Dumas, Dama cu camelii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu