Redescoperirea frumuseții lucrurilor mărunte...

,,Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul."

 (Mihai Eminescu)

La ce vă duce cu gândul acest citat? Ce stări vă induce? Cum vă face să vă simțiți?

                 Dacă mă întrebați pe mine, aceste câteva vorbe ale marelui nostru poet național ne dezvăluie un adevăr măreț, cu o puternică valoare emoțională. Cu ajutorul unor simple cuvinte, M. Eminescu reușește să arate lumii importanța nemărginită pe care  lucrurile mărunte o au în viața noastră, semnificația profundă ascunsă în spatele anumitor gesturi, fie ele cât de mici.

         Acest fapt mă face să mă gândesc la frumusețea permanentă ce ne înconjoară, ce ne însoțește pretutindeni, dar pe care, din păcate, nu avem curajul de a o observa din pricina lipsei timpului, a problemelor cu care ne confruntăm adesea sau, de ce nu, a stresului care amenință să pună stăpânire pe întreaga noastră ființă. Ademeniți în capcana timpului (aș putea spune chiar a maturizării), uităm să ne bucurăm de plăcerile vieții, să apreciem persoanele care ne sunt alături, uităm să prețuim ceea ce avem acum, în prezent...pe scurt...uităm să trăim cu adevărat.  

                    Astfel, am ajuns la concluzia că nimeni și nimic nu trebuie ignorat, că fiecare dintre noi poate schimba ceva, că orice lucru are importanța sa, că ar fi bine să încercăm (măcar din când în când) să spargem barierele cotidianului și să privim ceea ce ne înconjoară.

             Doar așa, vom putea observa frumusețea infinită a lumii; ne vom putea bucura de sinceritatea unui zâmbet copilăresc, de gingășia unei priviri, de parfumul îmbietor al florilor, de armonia unei melodii, de un apus de soare, de jocul fascinant al fulgilor de nea care plutesc în aer, de splendoarea stropilor de ploaie ce cad pe pământ, de dulceața clipelor petrecute în compania celor dragi. Dacă reușim toate acestea, putem spune cu adevărat că am învățat să trăim...

             În susținerea ideii mele, am găsit un citat care, cred eu, surprinde cel mai bine ceea ce am dorit de fapt să exprim:  

,,Totul se găsește în puțin. Copilul e mic, dar include în el omul, creierul e strâmt, dar adăpostește gândirea, ochiul nu e decât un punct, dar îmbrățișează spațiul." 

(Alexandre Dumas - fiul)

Să ne jucăm de-a detectivul...

                   Astăzi am decis să vă prezint o carte pe care tocmai am terminat-o de citit. Am primit-o în dar de la o prietenă bună și mă gândeam că ar fi interesant să v-o recomand și vouă. Romanul despre care vă vorbesc este scris de către Agatha Christie și se numește ,,Cadavrul din bibliotecă"...știu ce veți crede....titlul pare macabru, însă nu asta este ceea ce contează. Eu îl consider destul de incitant, motiv pentru care am căutat să încep lectura cât de repede posibil.  

              Cartea dezvăluie faptele mârșave săvârșite de anumite persoane (dominate de puterea ,,malefică" a banilor), în scopul lor suprem de a obține moștenirea unui bătrân foarte bogat (domnul Jefferson), care suferise mai multe pierderi nefericite în viață. Acesta sfârșise prin a rămâne imobilizat într-un scaun cu rotile, în urma unui accident cumplit de mașină, unde, din păcate, își pierduse cei doi copii și soția. Văzându-se ,,părăsit" de familie, el caută afecțiunea și îngrijirea în persoanele ginerelui și nurorii sale (Mark și Adelaide), care, la rândul lor, suferiseră mult din cauza accidentului. După aceea, acesta începe să-și întemeieze o afacere proprie, care să-i ocupe timpul și, mai ales, să-i distragă atenția de la cele întâmplate. Atunci , întâlnește o fată care lucra ca dansatoare în hotelul unde el locuia. Imaginea tinerei îi amintește de fiica sa pierdută, motiv pentru care bătrânul domn se atașează imediat de ea. Acest fapt îi creează o bucurie imensă verișoarei sale, Josie, dar le ridică un semn de întrebare lui Mark și lui Addie.

                            Cadavrul despre care se vorbește în roman este chiar cel al tinerei domnișoare îndrăgite de bătrânul Jefferson, care intenționa să-i lase moștenire 50.000 de lire din averea sa...un motiv destul de puternic pentru a săvârși o crimă, nu credeți? Astfel, sunt urmăriți suspecții, sunt descrise viețile lor, se creează suspiciuni, apar controverse...totul în încercarea de a descoperi făptașul. Nimeni nu reușește, însă, să-și dea seama de adevăr, cu excepția unei singure persoane...o doamnă vârstnică ce ,,cunoștea foarte bine natura umană" și făcea uneori pe detectivul, reușind adesea să rezolve cazul înaintea poliției. Numele ei era Miss Marple.

             Eu v-am dezvăluit doar o mică parte din subiectul acestui roman, însă vă sfătuiesc să-l căutați pentru a-l citi, căci prezintă un caz inedit, oferindu-vă ocazia de a intra în pielea unui detectiv adevărat, care încearcă din răsputeri să rezolve situația ambiguă creată. Pe mine una, m-a captivat încă de la început, stârnindu-mi curiozitatea...Sper să vă placă!

Gândurile prețioase ale unui mare scriitor...

    Frédéric Chopin - Nocturne        

               ,,Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe. Toți învățăm să trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat, iar când trăim nu putem învăța nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret și viu, ci într-un viitor fad și îndepărtat."

(Emil Cioran) 

Secretele vieții...

Alessandro Safina - Luna

,,Sursa nemulțumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se împiedică de munți, ci de pietre."(proverb chinezesc)

    Astăzi am întâlnit, din întâmplare, un proverb antic desprins din înțeleptele învățături chinezești, pe care m-am gândit că ar fi interesant să vi-l împărtășesc și vouă pentru a putea cugeta asupra lui. În ceea ce mă privește, am rămas profund impresionată de imaginea izbitoare a realității ,,dezmembrate" pe care o zugrăvește acest proverb, de adevărul colosal ce se ascunde în spatele unor simple vorbe rostite de chibzuiții bătrâni asiatici…și anume, faptul că lumea noastră nu funcționează așa cum ar trebui, deoarece, în ziua de azi, majoritatea oamenilor devin atât de preocupați de faptele mărunte, de aspectele materiale (îndrăznesc să spun - superficiale) ale existenței, încât uită să se bucure de darurile prețioase pe care viața ni le oferă, fără să aștepte nimic în schimb: iubire, sănătate, familie, prieteni. Din păcate, valorile umane sunt din ce în ce mai puțin întâlnite în lume; ele tind să se piardă în negura uitării, să dispară pur și simplu, lăsându-ne  într-o beznă cumplită, care ne cotropește sufletul încetul cu încetul. 

   De aceea, trebuie să învățăm cum să fim tari, cum să rezistăm acestui întuneric cumplit care amenință să pună stăpânire pe întregul nostru univers, pe întreaga noastră ființă…să ne aliem, să formăm o unitate, să alungăm prejudecățile și să încercăm să-i facem față, pentru că doar împreună avem puterea de a învinge, de a schimba ceva. Nu este bine să întoarcem spatele indiferenți sau să ne prefacem că nu observăm ce se întâmplă în jurul nostru…Trebuie să încetăm să ne mai temem că vom da greș și să avem încredere, să conștientizăm adevăratele probleme ale lumii, să nu ne mai împiedicăm de fiecare ,,piatră" care ni se ivește în cale! Doar atunci vom ști ce înseamnă cu adevărat să trăiești!

The stars of our thoughts...

 All Of The Stars - Ed Sheeran

"My thoughts are stars I can't fanthom into constellations."

 (John Green, The fault in our stars)

                                                                                                                                                           www.trilulilu.ro
                         

The fascinating power of stars...

         

 Ed Sheeran - Photograph 

             The fault in our stars, written by John Green, is a cheerless novel published in May, 2012. It rises in the public esteem the power of the fascinating, but, at the same time, the merciless destiny, which, practically, brings together two different persons, in order that, preposterously, much later, break up their connection through the cruelest way...the death.

             The book impresses the most through its two remarkable main characters, who, in only several pages, succeed in exciting the whole public, making them discover the real values of life, the spendiferous things for which it is worth fighting. They, actually, manage to prove that in spite of all the problems, displeasures or even pains that splinte every beautiful day from our short existence, the most important thing that matters is our love, the persons who accept and support us any moment we need their help, without blaming or hurting us.

             Another prodigious aspect that shows the great originality of John Green's book, making it brighten like the variety of stars on the dark sky, is the intriguing plot that fascinate people from the first words. It is about two youngsters who, unexpectedly, fall in love one to each other, by meeting at one reunion of people suffering from the "miserable" illness called CANCER. His name is Augustus Waters and hers, Hazel Grace. They talk, laugh an enjoy the life, spending more and more time together. In this way, they begin a beautiful journey where they learn how to love, how to live and the most important...how to accept the grievous end.

               One day, Hazel sends an email to her favourite writer, who propose to her visit him in his country. Excited, she leaves in that dreamlike place together with Augustus and her mother, but returns disappointed because of the nasty behaviour of the writer. Then, some peculiar crises caused by the unforgiving cancer happen to Augustus, turning him into a coward person and, finally, causing his tragical death, which affects Hazel a lot, making her suffer profoundly.

            Taking all these into consideration, I would recommend this book to all the people who believe in the power of destiny, because it is worth reading, offering us a breathtaking story that, probably, will change our perception about life, or even more, about human, rapported to his existence.

                                        YOU WON'T REGRET!!!...Believe me!!!

Tainele ascunse ale naturii...

 Richard Clayderman - Claro de luna

                      ,,În anumite clipe misterioase, natura pare că gândeşte, visează, tresare la unison cu pulsaţia vieţii universale."

 (Victor Hugo) 

 

Un adevăr sublim...

 I have a dream - Richard Clayderman

,,Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor."

 (Friedrich Nietzsche)

                                                                                                            www.psihologadrianasavu.wordpress.com

Confesiune de-o clipă...

                    Astăzi am făcut cunoștință cu poezia unui scriitor nou pentru mine, având în vedere faptul că are origini asiatice. După ce am citit câteva aspecte legate de creațiile acestui ,,zeu al poeziei clasice chineze", așa cum a fost numit în decursul timpului, am realizat cât de scurtă este călătoria omului între viață și moarte...Mi-am dat seama de valoarea neprețuită a clipelor pe care le trăim acum, alături de cei dragi, și am înțeles că trebuie să învățăm să privim mereu înainte, să nu lăsăm niciodată capul în jos, să avem mereu curajul de a spune ce simțim...Să fim noi înșine, indiferent de ceea ce cred alții! De aceea, am ales să vă împărtășesc și vouă poemul care, după mine, dezvăluie un adevăr atât de mare cu privire la destinul omului, ilustrând drumul lung pe care acesta este nevoit să-l parcurgă, pentru ca, în final, să ajungă ,,ACASĂ".

Bătrâna țărână

                                          de Li Bai 

Trăind, ești doar un trecător,

Murind, omul se întoarce acasă.

O scurtă călătorie între cer și pământ,

Apoi devenim vechea țărână care-am fost prin miile de veacuri.

Zadarnic vrăjitoarele cântăresc leacuri în balanța lunii;

Fu-sang, copacul imortalității, s-a prăbușit devenind lemn pentru foc.

Omul moare, oasele lui albe tac și nu pot rosti un cuvânt

Când pinii verzi simt în ramuri venirea primăverii.

Privind înapoi în trecut, oftez; privind spre viitor, oftez iarăși.

Ce se poate afla mai de preț în arborii glorioși ai vieții?

                                                                               www.trilulilu.ro

Dragostea - miracolul vieții...

     Richard Clayderman - Ballade pour Adeline             

           ,,Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ."

(Victor Hugo, Mizerabilii) 

                                                                     www.img.celmaitare.net